O altă veste tragică a adus o durere cumplită în inima unei familii din București. Fabian a părăsit această lume la o vârstă fragedă, după o luptă îndelungată cu cancerul.
Pentru familia sa, aceasta este o durere greu de suportat, mai ales într-o perioadă atât de semnificativă precum Joia Mare. Fabian devine astfel încă o victimă nevinovată a acestei maladii cumplite, înainte de sărbătorile de Paște.
Fabian se lupta de un an cu cancerul. Diagnosticul lui Fabian, o tumoră embrionară a sistemului central, a venit acum un an, marcând începutul unei bătălii pe care niciun copil nu ar trebui să o poarte. Cu speranța că micuțul lor se va însănătoși, familia lui Fabian s-a luptat alături de el, însă starea lui s-a deteriorat în mod dramatic în Săptămâna Mare. Institutul Oncologic Prof. Dr. Alexandru Trestioreanu din București a fost scena pe care viața lui Fabian a ajuns la final.
Acum, familia se pregătește să își ia rămas bun de la micuțul lor, căruia viața i-a fost curmată prea devreme. Durerea lor este inimaginabilă, iar singurul lucru pe care îl pot face acum este să încerce să treacă peste această tragedie.
Minorul și-a dat ultima suflare sub ochii antrenorului său de box. Fabian nu va fi uitat doar ca o victimă a cancerului, ci și ca un tânăr pasionat de box. Colegii lui de echipă și antrenorul său au fost alături de el în tot acest timp, până în ultimul său suflu de viață. Oamenii care l-au cunoscut pe Fabian își amintesc cu drag de el, iar un apropiat al familiei a transmis gânduri de iubire și regret pentru micuțul care s-a stins atât de devreme.
Într-o postare emoționantă, antrenorul lui Fabian a vorbit despre greutatea pierderii acestuia și despre momentele pe care le-au trăit împreună în sala de box. „Acum câteva ore… Am trăit cele mai grele momente din viața mea. Am barbă albă… Am avut multe greutăți… Dar niciuna nu a fost ca ce am trăit acum câteva ore… nici măcar la Colectiv. În primul rând vreau să mulțumesc tuturor celor care au fost alături de Fabian… Copilul de la mine de la sală, unde el a practicat boxul chiar și când era foarte bolnav… El acum câteva ore a plecat la bunul Dumnezeu. După foarte mult chin și durere… Știam că astăzi urmează finalul. Știam… Simțeam… Ne rugăm neîncetat… Ne dădeam curaj toți. Când vorbeam cu el pe cameră, pulsul îi creștea mereu… Dar m-am dus acolo la spital pentru că știam că astăzi este ultima zi… Am ținut pentru mine. Nu am spus nimic. Am ajuns, am intrat la el… Saturația mică, pulsul mare, tensiunea oscila… Ies, intru, ies iar intru… Zic să nu fiu eu de față pentru că pic jos… Ușor, ușor, scad toate… Se fac toate aparatele roșii și urlă… Ies, părinți afară, eu rămân pe hol… Stop cardio… Își revine după 45 de minute… Intrăm iar… La 5 minute, țipă aparatele din nou… Ies, părinți obligați… Se uită doctorul în ochii mei, eu întorc privirea să nu mă dea afară și se apucă de masaj cardiac… 5 adrenalina… Mai băgați 10 și tot așa până la 25 de ml de adrenalina… În timpul ăsta, toate o luaseră razna. Bă jos, bă sus, tensiune, saturație și bătăile inimii… Doctori mulți pe el, făceau cu schimbul masaj… Întotdeauna
