Înălțarea Domnului este una dintre cele mai importante sărbători ale calendarului ortodox și se celebrează, în fiecare an, la 40 de zile de la Înviere. În această zi, Iisus Hristos s-a înălțat la ceruri, în timp ce își binecuvânta ucenicii pe muntele Măslinilor, pentru a sta de-a dreapta Tatălui.
Numeroase sunt tradițiile și obiceiurile acestei sărbători, iar fiecare zonă are un specific aparte. Credincioșii se salută cu „Hristos s-a înălțat!” și li se răspunde „Adevărat s-a înălțat!”, iar gospodinele pregătesc aceleași bucate ca la Paște. Ouăle roșii, cozonacul și pasca nu lipsesc de pe masa tradițională la care se reunește întreaga familie, după slujba bisericească. După această zi, nu se mai mănâncă ouă roșii sau pască, până la Paștele viitor.
Timp de patruzeci de zile după Învierea Sa, Domnul Hristos a rămas cu ucenicii Săi, învățându-i și pregătindu-i să devină propovăduitori iscusiți ai Evangheliei. Apoi, S-a înălțat la cer, promițându-le că Îl va trimite pe Mângâietorul, Duhul Adevărului, Care S-a pogorât asupra ucenicilor la zece zile după plecarea Sa. Joi, în a șasea săptămână de la Sfintele Paști, Biserica sărbătorește Înălțarea la cer a Domnului Hristos.
Cum se întâmplă și la alte sărbători mari, mulți obișnuiesc să țină trei zile de sărbătoare, începând cu ajunul, adică miercuri, zi de post, continuând cu vineri, altă zi de post.
Sunt locuri în care aceste zile sunt numite, amuzant, „Bălțatele“, pentru că oamenii s-au obișnuit să muncească miercuri dimineața, începând sărbătoarea abia după-amiază, iar vineri după prânz să lucreze. De aceea sunt „bălțate“, căci au și părți de sărbătoare, și părți de zile de lucru! De Bălțate nu e bine să muncești, ai voie doar să culegi ierburi de leac.
Prin Banat sau în Țara Hațegului, în unele sate, se face nedeie în ziua de Înălțare. E o sărbătoare la care participă toți oamenii din sat, dar și rudele lor plecate prin alte părți sau prietenii. E un prilej de a se întâlni și de a se bucura împreună, sub binecuvântarea sărbătorii. Nu degeaba nedeii i se mai spune și „rugă!“. După slujbă, are loc o procesiune pe câmp, prilej cu care se sfințesc recoltele. În unele locuri, se ocolește satul cu lanurile, apoi oamenii merg și în pădurile din jur. Împodobirea cu flori și spice verzi de grâu a bisericilor și a caselor nu este doar un obicei frumos: mulți cred că astăzi se sfințesc holdele și fânul.
Ca de obicei, gospodinele sunt cele mai ocupate, deoarece trebuie să facă curățenie, să gătească și, în ajun, să anine leuștean la porți și ferestre, ca să apere gospodăria de strigoi. Strigoi acum, înainte de Înălțare? Păi așa credeau oamenii, că, odată cu Domnul, se înalță la cer și sufletele celor adormiți de la Săptămâna Luminată încoace și mereu există pericolul ca unii să rătăcească drumul! De aceea, gospodinele pregătesc bucate pe care le dau de pomană pentru sufletele celor duși, care, știu ele din bătrâni, au nevoie de merinde, să nu se întoarcă din cale și să devină strigoi.
