Sâmbăta Mare este ultima zi în care se fac pregătiri pentru Paști. Tradiția creștină spune că în această zi se sacrifică mielul, simbol al lui Iisus care a murit pe cruce pentru mântuirea lumii ca un miel nevinovat. De aceea, mielul este numit ”Mielul lui Dumnezeu”, reprezentând sacrificiul său desăvârșit. Preparatele din miel, cum ar fi drobul, borșul, stufatul sau friptura, nu lipsesc de pe masa creștinilor în ziua de Paști.
În Sâmbăta Mare, gospodinele pregătesc mâncarea pentru masa de Paște și fac ultimele retușuri prin casă. Însă, principala grijă a oamenilor înainte de sărbătoarea Sfintelor Paști nu este mâncarea, ci primenirea hainelor. La fel ca apa, haina are un rol purificator.
În această zi, credincioșii nu au voie să se supere sau să se certe, mai ales dacă s-au împărtășit. Se crede că cei care vor face acest lucru vor avea ghinion și motive de supărare tot anul. De asemenea, cei care se împărtășesc în Sâmbăta Mare nu trebuie să se sărute cu partenerul de viață sau să îi lase pe cei din jur să îi sărute pe obraz. Se spune că cel care îi va săruta le va lua împărtășania, așa că este recomandat să doarmă după ce au primit Sfânta Împărtășanie.
Sâmbăta Mare este în continuare zi de post, așa că deși majoritatea gospodinelor obișnuiesc să pregătească rețete tradiționale în această zi, ele trebuie să știe că nu au voie să guste din alimentele de dulce. Toate preparatele pot fi savurate abia în ziua de Paște, când se încheie perioada de post.
Un moment important în Sâmbăta Mare este facerea pascăi, care dobândește frecvent valențe magice prin plasarea într-o cosmogonie originală a gospodinei. Femeia, prin repetarea unor gesturi foarte vechi, capătă o putere deosebită, care poate fi valorificată și în gospodărie. De exemplu, ungerea pomilor cu aluat pentru a le asigura rodirea sau semănarea vegetației din grădină în această zi.
Ajunul marii sărbători este un alt moment ritual important. Este noaptea când se deschid cerurile, când ard comorile și când practicile magice de orice fel sunt la ele acasă.
Sâmbătă spre duminică, oamenii nu dorm, ci fac un foc în curte sau pe dealul din apropierea bisericii, care ține până la miezul nopții. De la miezul nopții, merg la biserică pentru slujbă. Alteori, focul este întreținut de flăcăi până în zori.
Sâmbătă seara, fiecare gospodină își pregătește cu grijă coșul ce va fi dus la biserică pentru sfințire. În el se așterne un ștergar curat și se așează o lumânare albă, ouă roșii, pască, cozonac, ouă încondeiate, o bucată de slănină, mușchi de porc, șuncă special preparată, zahăr, făină, salată de hrean cu sfeclă roșie fiartă, sare, câțiva căței de usturoi, o ramură de busuioc, cârnați și un miel din aluat copt într-o formă specială. Peste toate acestea se așterne cel mai frumos ștergar din casă.
Înainte de miezul nopții, se pornește către biserică, unde credincioșii primesc lumină, semn al Învierii Domnului. După slujbă, oamenii merg la cimitir și aprind lumânări și acolo, pentru a vesti și celor de dincolo Învierea Mântuitorului.
Sursa: Ziarul Unirea
