Sărbătoare mare în data de 6 mai în calendarul ortodox din România.
Sărbătorile zilei:
OrtodoxeSf. şi Dreptul Iov, mult răbdătorul; Sf. Mc. Varvar
Greco-catoliceDreptul Iov, mult-răbdătorul
Romano-catoliceSs. Benedicta, fc.; Petru Nolasco, călug.
Sfântul şi Dreptul Iov este sărbătorit în calendarul creştin ortodox la 6 mai.
Sfântul Iov se trăgea din seminţia lui Avraam, fiu al lui Isav.
El trăia într-o ţară la marginea Arabiei şi era cel mai bogat om din acea regiune, dar şi foarte credincios în Dumnezeu. Avea şapte mii de oi, trei mii de cămile, cinci sute de boi, cinci sute de asine şi mulţi slujitori, fiind foarte bogat.
Iov era un om drept şi credincios. Avea şapte fii şi trei fiice. Când copiii săi au crescut, au început să facă milostenie la fel ca tatăl lor, invitând săraci la masă şi slujindu-le.
Familia se ospăta împreună la fiecare dintre cei şapte fii, iar după aceea începeau din nou de la primul fiu. După ce se terminau cele şapte zile de ospăţ, Iov îi sfătuia şi îi învăţa pe copiii săi să-şi examineze conştiinţa şi să se asigure că nu au greşit cuvântul sau gândul împotriva lui Dumnezeu. Iov se temea de Dumnezeu nu ca un sclav, ci ca un fiu iubitor.
Iov aducea jertfe de curăţire, aşa cum se făcea în acele vremuri, pentru a se asigura că copiii săi nu au greşit în faţa lui Dumnezeu.
Chiar dacă era un om drept şi credincios, Dumnezeu i-a permis îngerului întunericului, Satan, să-l pună la încercare. Dumnezeu i-a spus lui Satan: „Ai observat pe robul Meu Iov, că nu există nimeni ca el pe pământ, fără păcat şi drept şi care se teme de Dumnezeu şi se fereşte de rău?” (Iov 1,8)
Satan a răspuns: ”Dar de ce să se teamă Iov de Dumnezeu? Nu l-ai protejat Tu şi casa lui şi tot ce are el? Dar dacă îi iei totul, va blestema în faţa Ta.” (Iov 1, 9-10-11)
Dumnezeu i-a spus lui Satan: „Tot ce are el este în puterea ta, dar nu-i face rău lui Iov.” (Iov 1,12)
Atunci Iov a pierdut toate averile sale, apoi i-au murit copiii şi a fost lovit de o boală cumplită. Soţia lui l-a părăsit, iar prietenii l-au criticat pentru că nu-şi recunoştea greşelile şi considerau că Dumnezeu îl pedepsea pentru păcatele sale.
Iov a ajuns să stea pe un morman de gunoi, cu un ciob cu care îşi scărpină rănile, dar nu a hulit niciodată pe Dumnezeu.
În cele din urmă, Iov s-a umilit în faţa lui Dumnezeu şi i-a spus: „Am auzit despre Tine, dar acum Te-am văzut cu ochii mei. Mă pocăiesc în praf şi cenuşă.” (Iov 42; 5-6)
Dumnezeu l-a răsplătit pentru răbdarea şi smerenia sa, dându-i înapoi tot ce pierduse şi mai mult. Iov a trăit încă 140 de ani şi a văzut copiii şi nepoţii săi până la al patrulea neam. (sursă: vol. ”Vieţile Sfinţilor”)
