La sfârșitul anilor ’80, România era o țară distrusă din punct de vedere economic. Nicolae Ceaușescu a făcut multe greșeli, cum ar fi decizia de a plăti anticipat datoria externă, care a fost creată pentru a construi o industrie uriașă, dar păguboasă. De asemenea, a decis să se întoarcă la piața comună comunistă CAER, care nu mai oferea niciun avantaj. Ca rezultat, economia națională era precum o conductă veche, unde orice reparație într-un loc provoca o fisură în altul. Exportul de orice produs a devenit o prioritate obsesivă, iar unul dintre planurile nebunești ale lui Ceaușescu era să deconecteze noile cartiere din București de la sistemul centralizat de încălzire și să le alimenteze cu cărbune.
Inginerul energetician Claudiu Viorel Săvulescu, care a fost școlit în Germania și a lucrat în centrala Ministerului Energiei Electrice în anii ’70 și ’80, a relatat despre planul lui Ceaușescu de a construi blocuri alimentate cu cărbune. „La București, era planificată construirea unei centrale pe cărbune, numită „Progresul”, în bariera Giurgiului. În 1990, acest proiect era încă în plan. Am aflat întâmplător că Ceaușescu dorea ca blocurile construite după 1990 să nu mai fie conectate la sistemul centralizat de încălzire. El a realizat că această gigantă termoficare a Bucureștiului, a doua ca mărime în lume, nu mai putea face față. Planul era ca toate blocurile să fie alimentate cu cărbune, cu instalații pentru ridicarea și transportul cărbunelui și evacuarea cenușii, iar blocurile să nu depășească 3 etaje. Când am discutat despre acest plan cu doi arhitecți de la Gospodăria Comunală, aceștia au început să plângă”, a relatat inginerul Săvulescu în 2005, conform Arhivei de Istorie Orală a Memorialului Victimelor Comunismului și al Rezistenței.
Eugen Rădulescu, fost director al Băncii Naționale a României și specialist în stabilitate monetară, a scris și el despre falimentul macroeconomic din anii ’80. Printre cauzele acestuia se numără și risipa de resurse energetice. Acest lucru înseamnă că multe dintre restricțiile impuse populației, cum ar fi raționalizarea carburanților și întreruperile de energie electrică, nu au dus la o creștere proporțională a exporturilor, așa cum se sugerează în narativul despre eforturile de a plăti datoria externă în avans, ci doar acopereau pierderile tot mai mari.
La începutul anilor 2000, economistul și fostul ministru Ilie Șerbănescu a afirmat că „Ceaușescu a fost cel care a construit, dar a făcut-o prost, fără a ține cont de semnalele pieței. Acum (în 2002 – N.R.), plătim prețul pentru aceste mari mamuți industriali pe care România nu a reușit să-i scape”. De asemenea, el a adăugat că „a existat o încercare de independență economică, dar a fost păguboasă și a costat România foarte mult”.
