Cercetătorii au finalizat recent cel mai amplu studiu realizat vreodată pentru a afla dacă „societățile care îmbătrânesc” pot fi într-adevăr observate în documentele istorice. Ideea că statele, societățile și civilizațiile cresc, apoi stagnează și, în cele din urmă, se prăbușesc este omniprezentă în filozofie și în cultura populară. Echipa de arheologi, istorici și oameni de știință în domeniul complexității și-a publicat concluziile în noiembrie 2023.
Studiul s-a concentrat pe analiza statelor premoderne, examinând date pentru 324 de state pe o perioadă de 3.000 de ani (de la 2000 î.Hr. la 1800 d.Hr.). Concluzia a fost că riscul de sfârșit al unui stat sau al unei societăți a crescut brusc în primele două secole de existență a acestuia, apoi s-a stabilizat la un nivel ridicat. De asemenea, s-a identificat un efect care este familiar la scară mică: societățile care îmbătrânesc își revin mai greu după o perturbare, la fel cum rănile unei persoane în vârstă tind să persiste mai mult timp.
Un exemplu al acestei dinamici este istoria societăților Pueblo din sud-vestul Statelor Unite, care au trecut prin mai multe cicluri de creștere și contracție, încheiate prin crize în jurul anilor 700, 890, 1145 și 1285 d.Hr. Fiecare ciclu a durat două secole, la sfârșitul cărora producția de alimente și populația au scăzut, iar violența a crescut.
Studiul prezintă provocări metodologice enorme, de la definirea unei stări până la determinarea datelor de început și de sfârșit ale acesteia. Cercetătorii observă simptome ale îmbătrânirii în lumea de astăzi: inegalități crescânde, degradarea mediului și lupte între elite. Prăbușirea unei puteri mondiale precum Statele Unite sau China ar putea avea un efect de domino, având în vedere hiperconectivitatea și globalizarea actuale.
Sperăm că societățile noastre învață din istorie, pentru a evita să aibă aceeași soartă ca cele 324 de state și societăți studiate.
