Sfinții Apostoli Petru și Pavel sunt sărbătoriți împreună de Biserică în ziua de 29 iunie.
Petru este numele dat de Iisus lui Simon, pescar din Bethsaida. El era fiul lui Ionă, din seminția lui Simeon și frate cu Sfântul Apostol Andrei, cel întâi chemat. Luând pe fiica lui Aristobol, care era frate cu Sfântul Apostol Varnava, a născut dintr-însa un fiu și o fiică. Petru a mărturisit public, în Cezareea Philippi, că Iisus este Mesia (Matei 16, 16-17). Sfântul Apostol Petru, cu voia lui Dumnezeu, a fost lăsat să se lepede de trei ori de Hristos, în vremea Sfintelor Sale Patimi. Trei sunt motivele pe care arhimandritul Cleopa Ilie le arată ca fiind întemeiate pentru această cădere a Sfântului Petru: pentru a se smeri mai mult, pentru a plânge mai cu amar în toată viața sa, așa cum arată Sfântul Evanghelist Matei: „Și Petru și-a adus aminte de cuvântul lui Iisus, care zisese: Mai înainte de a cânta cocoșul, de trei ori te vei lepăda de Mine. Și ieșind afară, a plâns cu amar” (Matei, 26, 75). Cea de-a treia pricină este că durerea și dragostea sa pentru Hristos vor mări mila Sfântului Petru pentru cei păcătoși. După Pogorârea Duhului Sfânt, Sfântul Petru, cu nespusă râvnă și cu putere de sus, lepădând frica și aruncând vălul îndoielii, a fost cel dintâi care a vestit poporului iudeu pe Iisus Hristos, Cel răstignit și Înviat (Faptele Sfinților Apostoli, cap. 2). Sfântul Petru a suferit moartea martirică la Roma. Sfântul Apostol Pavel (Saul) s-a născut în Tars, din familie de evrei, părinții săi fiind cetățeni romani. Educat la școala fariseilor, este trimis la studii religioase la Ierusalim cu Gamaliel, fariseu, învățător de Lege și membru al Sinedriului. A asistat la lapidarea diaconului Ștefan și la agitația din Biserica din Ierusalim (Fapte 8, 1-3). A fost trimis apoi de arhiereu să-i aresteze pe creștinii din Damasc, unde datorită unei viziuni a lui Hristos înviat se convertește. Orbit, este vindecat și botezat de Anania. Acum începe să predice la Damasc (Fapte 9, 1-27). Apoi propovăduia în sinagogi pe Iisus, că Acesta este Fiul lui Dumnezeu. Și se mirau toți care îl auzeau și ziceau: Nu este, oare, acesta cel care prigonea în Ierusalim pe cei ce cheamă acest nume și a venit aici pentru aceea ca să-i ducă pe ei legați la arhierei? Și Saul se întărea mai mult și tulbura pe iudeii care locuiau în Damasc, dovedind că Acesta este Hristos. (Fapte 9, 20-22) Petrece un timp în Arabia, după care se întoarce la Ierusalim unde îi cunoaște pe Barnaba și pe Petru. Urmărit de evrei se întoarce la Tars, de unde este chemat de Barnaba, trimisul comunității creștine din Ierusalim, ca să organizeze misiunea printre neamuri în Antiohia. Pavel vizitează într-adevăr Ierusalimul și vorbește cu Petru despre misiunea creștină în afara de Ierusalim. Acum începe Sfântul Apostol Pavel seria de călătorii misionare (între anii 47/40-57), cea mai importantă acțiune a creștinismului după înălțarea lui Iisus Hristos. Cu Barnaba și Ioan Marcu călătorește în Cipru și în Asia Mică unde întemeiază Biserici. La întoarcere are o dispută cu Petru despre obligația neamurilor de a accepta Legea iudaică înainte de a se converti la creștinism (Fapte, cap. 15). Pleacă apoi cu Silas în Asia Mică, Macedonia, Corint, Efes. După o vizită la Ierusalim, pleacă din nou în misiune cu Timotei. La întoarcere în Ierusalim este pe cale să fie linșat. Este dus în Cezareea unde stă doi ani în închisoare, sub guvernatorul Felix. Succesorul acestuia, Festus, propune să fie judecat la Ierusalim, dar Pavel, în calitate de cetățean roman, face apel la împărat. Este transferat la Roma prin Malta. După doi ani în Roma, Pavel a fost probabil eliberat și și-a continuat misiunea. La a doua venire în Roma a fost ucis în timpul persecuției lui Nero, împărat roman (54-68). Sfântul Apostol Pavel a fost martirizat la Roma prin tăierea capului, în aceeași zi cu Sfântul Apostol Petru, în 29 iunie 67.
