PROHODUL DOMNULUI. Versuri. În VINEREA MARE, în toate bisericile ortodoxe se săvârșește Denia Prohodului Domnului. Prohodul este slujba de înmormântare a Mântuitorului Iisus Hristos. Versurile Prohodului au fost compuse de Sfântul Ioan Damaschin. Textul Prohodului este împărțit, ca structură, în trei părți, prima parte având 73 de strofe, a doua parte 60 de strofe și a treia parte 43 de strofe. Prima strofă a fiecărei stări este reluată și la sfârșitul ei.
PROHODUL DOMNULUI a fost tipărit pentru prima dată în țara noastră pe 6 februarie 1836, de către ieromonahul Macarie, prin purtarea de grijă a episcopului Chesarie Căpățână al Buzaului. A fost retipărit în alte două ediții în 1846 și 1853, de către Anton Pann, însă prima ediție rămâne normativa până astăzi.
Versuri PROHODUL DOMNULUI. Starea întâi
1.În mormânt, Viaţă, ai fost pus, Hristoase, iar oştirile îngereşti s-au spăimântat, proslăvindu-Ți plecăciunea cea multă.
2. Dar cum ai murit, Viaţă, și cum ai șezut în mormânt? Și cum ai zdrobit împărăția morții și ai înviat pe cei din iad?
3. Te mărim pe Tine, Iisuse Doamne, și cinstim îngroparea Ta și patimile Tale, căci Tu ne-ai izbăvit din stricăciune.
4. Cel ce ai pus pământul cu măsuri, Hristoase, astăzi șezi într-un mic mormânt, Ziditorule, și din gropi înviezi pe cei morți.
5. Iisuse al meu, Împărat a toate, de ce vii la cei din iad, o, Hristoase al meu? Vrei să dezrobești neamul omenesc.
6. Stăpânul a toate se vede acum mort și deșertătorul gropilor celor morți se încuie într-o groapă nouă ca un om.
7. În mormânt, Viaţă, ai fost pus, Hristoase, și cu moartea Ta ai pierdut moartea și ai izvorât viața lumii.
8. Cu cei răi, Hristoase, ai fost socotit ca un răufăcător, dar ne-ai îndreptat pe toți și ne-ai scos din amăgirea celui rău.
9. Mai frumos cu chipul decât toți oamenii, ca un om se vede mort și fără de chip, Cel ce a înfrumusețat toată firea.
10. Iadul cum va răbda intrarea Ta, Doamne, și cum nu se va zdrobi întunecându-se de fulgerele luminii Tale?
Versuri PROHODUL DOMNULUI
11. Dulcea mea lumină și mântuitoare, cum Te-ai ascuns în groapă-ntunecoasă? O, răbdare de nespus și negrăit!
12. Nici lumea de duhuri nu pricepe, Doamne, nici mulțimea fără trup nu poate povesti taina îngropării Tale, neștiind.
13. O, minuni străine! O, ce lucruri noi! Cel ce-mi dă suflare mie Se poartă mort, îngropat de mâinile lui Iosif.
14. În mormânt ai apus, dar de-al Tatălui sân nicicum nu Te-ai despărțit, Hristoase al meu. Acest lucru e străin și nefiresc!
15. Întreaga făptură recunoaște în Tine: Împărat adevărat, pe pământ și în cer, deși Te-ai închis în mormânt, Hristoase al meu!
16. Tu, Ziditor Hristoase, fiind pus în mormânt, temelia iadului s-a cutremurat și mormintele morților s-au deschis.
17. Cel ce ține în palmă tot pământul, acum Se află sub pământ cu trupul mort, slobozind pe cei legați în iad.
18. Din stricăciune, Doamne, ridici viața mea, căci murind acum, Te-ai pogorât la cei morți și ai zdrobit zăvoarele iadului.
19. Ca lumina în sfeșnic, Trupul Domnului se ascunde acum sub pământ, și din iad gonește întunericul.
20. Mulțimea de oștiri, cea duhovnicească, împreună cu Iosif și Nicodim, merg să îngroape pe Cel ce nu poate fi cuprins.
Versuri PROHODUL DOMNULUI
21. Murind Tu de voie, ai fost pus în mormânt, iar pe mine, care am fost mort, m-ai scăpat de amara mea greșeală, Iisuse al meu.
22. S-a schimbat făptura prin patimile Tale, căci cu Tine au pătimit toate câte sunt, Țiitor a toate cunoscându-Te.
23. Luând în pântece Piatra vieții, Cel ce mănâncă toate, iadul a vărsat pe toți morții din veac.
înghiţit.
24. În mormânt nou Te-au pus,Înnoind, Hristoase,Firea oamenilor, prin învierea Ta,După cum se cade unui Dumnezeu.
25. Pe pământ ai venit,Pe Adam să-l mântui.Şi pe-acesta negăsind, jos Te-ai pogorît;Pân’ la iad, Stăpânul meu, l-ai căutat.
26. Pământul de fricăS-a mişcat, Cuvinte,Şi luceafărul lumina sa şi-a ascuns,Apunând a Ta lumină sub pământ.
27. Ca un om, ai muritDe-a Ta voie, Doamne;Dar ca Dumnezeu pe morţi din groap-ai sculatŞi din întunericul păcatelor.
28. Vărsând râu de lacrimiPeste Tine, Doamne,Cea Curată, ca o maică, a glăsuit:„Oare, cum Te voi îngropa, Fiul meu ?”
29. Ca grăuntul de grâu,Ce-ncolţeşte-n pământ,Spic aducător de rod nouă Te-ai făcut,Înviind pe toţi urmaşii lui Adam.
30. Sub pământ Te-ai ascunsCa un soare, acum,Şi-ntr-a morţii noapte neagră Te-ai învelit;Ci răsai, Hristoase-al meu, mai strălucit !
Versuri PROHODUL DOMNULUI
31. Cum ascunde lunaFaţa sa de soare,Aşa groapa Te-a ascuns şi pe Tine-acum,Cel ce prin trupească moarte ai apus.
32. Iisus, Viaţa,Gustând moartea acum,Pe toţi oamenii de moarte i-a izbăvitŞi viaţa tuturor le-a dăruit.
33. Pe întâiul Adam,Prin păcat omorât,La viaţă ridicându-l cu moartea Ta,Adam nou în trup Te-ai arătat acum.
34. Cereştile cete,Mort întins, pentru noi,Te-au văzut, Stăpânul meu, şi s-au spăimântatŞi cu aripile s-au acoperit.
35. Pogorându-Te mort,De pe lemn, Cuvinte,Iosif cel cu bun chip Te pune-n mormânt;Ci-nviază, Doamne, mântuind pe toţi !
36. Bucurie, Doamne,Fiind îngerilor,Întristare lor acum le-ai pricinuit,Cu trup mort, ca pe un om, văzându-Te.
37. Suind Tu pe cruce,Împreună-ai suitŞi pe muritorii vii; iar stând sub pământ,Ai sculat de-acolo pe cei adormiţi.
38. Ca un leu, Tu Doamne,Adormind cu trupul,Ca un pui de leu Te scoli, Cela ce-ai fost mort,Lepădând şi bătrâneţea trupului.
39. Cela ce din coastaLui Adam cel dintâiPe strămoş ai plăsmuit, eşti în coastă-mpunsŞi izvor curăţitor ne izvorăşti.
40. Se-njunghia-n tainăMai-nainte mielul,Iar acum Tu, pătimind fără să cârteşti,Eşti făţiş junghiat şi firea curăţeşti.
Versuri PROHODUL DOMNULUI
41. Cine dar va spuneChipul groaznic şi nou ?Cel ce stăpâneşte toate făpturilePătimeşte azi şi moare pentru noi.
42. Cuprinzându-i spaima,Au strigat îngerii:„Cum Se vede mort Stăpânul vieţiiŞi de ce-n mormânt se-ncuie Dumnezeu ?”
43. Din coasta Ta, Doamne,Cea însuliţată,Izvorăşti mie viaţă, prin viaţa Ta,Şi mă înnoieşti şi mă viezi cu ea.
44. Răstignit pe cruce,Ai chemat pe oameni,Iar curată coasta Ta împungându-se,Tuturor iertare dai, lisuse-al meu.
45. Cel cu chip cuviosTe găteşte-ngrozitŞi Te-ngroapă, ca pe-un mort, cu smerenie,De-ngroparea Ta înfricoşându-se.
46. Sub pământ, de voie,Pogorând ca un mort,Tu ridici de pe pământ, Hristoase, la cerPe cei ce de-acolo au căzut de demult.
47. Deşi Te-ai văzut mort,Dar eşti viu DumnezeuŞi ridici de pe pământ, Hristoase la cer,Pe cei ce de-acolo au căzut de demult.
48. Deşi Te-ai văzut mort,Dar eşti viu DumnezeuŞi pe oamenii cei morţi, pe toţi, înviezi,Omorând de tot pe-al meu omorâtor.
49. O, ce bucurie,Ce dulceaţă multă,A fost ceea ce-a umplut pe toţi ceidin iad,Strălucind lumina Ta-n adâncul lui.
50. Îngroparea-Ţi laud,Patimilor mă-nchin;Şi puterea Îţi măresc, Milostivule,Prin care de patimi am fost dezlegat.
Versuri PROHODUL DOMNULUI
51. Asupra Ta, Doamne,Sabie-au ascuţitŞi-a puternicului sabie s-a tocit,Iar cea din Eden se biruieşte-acum.
52. Văzând mieluşeauaPe-al său Miel înjunghiat,Doborâtă de dureri striga şi-ndemnaCa şi turma să se tânguie cu ea.
53. În mormânt de Te-ngropi,Şi în iad de pogori,Dar mormintele, lisuse, le-ai deşertatŞi întregul iad, Hristoase, l-ai golit.
54. De-a Ta voie, Doamne,Pogorând sub pământ,Pe toţi oamenii din moarte i-ai înviatŞi la slava Tatălui i-ai înălţat.
55. Unul din Treime,Cu trupul, pentru noi,Defăimată moarte rabdă, binevoind;Se cutremură şi soare şi pământ.
56. Urmaşii lui Iuda,Din izvor adăpaţiŞi cu mană săturaţi demult, în pustiu,În mormânt îl pun pe Hrănitorul lor.
57. Ca un vinovat, stăCel Preadrept la PilatŞi la moartea cea nedreaptă e osânditŞi Judecătoru-i răstignit pe lemn.
58. Îngâmfat Israil,Ucigaşe popor !Pentru ce pe Varava, pătimaş, slobozi,Iar pe Domnul pentru ce Îl răstigneşti ?
59. Plăsmuind pe AdamDin pământ, cu mâna,Pentru dânsul Te-ai făcut om firesc în trupŞi de bunăvoia Ta Te-ai răstignit.
60. Ascultând, Cuvinte,De al Tău Părinte,Pân’ la iadu-ngrozitor Tu Te-ai pogorît,Înviind tot neamul muritorilor.
Versuri PROHODUL DOMNULUI
61. „Vai, Lumina lumii !Vai, a mea Lumină !O, lisuse-al meu ! O, Fiule preadorit !”Cu amar, striga Fecioara şi jelea.
62. Pizmăreţ popor,Ucigaş blestemat !Ruşinează-te măcar, înviind Hristos,De mahrama şi de giulgiurile Lui.
63. Vino, necurate,Ucigaş ucenic,Şi pricina răutăţii arată-mi-o:Pentru ce-ai ajuns tu pe Hristos să-L vinzi ?
64. Iubitor de oameniTe prefaci, nebune,Orb, nemernic, ne-mpăcat, vânzătorule,Tu, ce Mirul ai voit să-L vinzi pe bani.
65. Cu ce preţ ai vândutSfântul Mir cel ceresc ?Sau ce lucru de El vrednic în schimb ai luat ?Nebunie-aflaşi, preablestemat satan !
66. De iubeşti pe săraci,Şi mâhnit eşti de mirCe se varsă, curăţind suflet păcătos,Cum pe-arginţi pe-a tuturor Lumină vinzi ?
67. „O, Cuvinte, Doamne,A mea bucurie,Îngroparea-Ţi de trei zile cum voi răbda ?Mi se rupe inima ca unei maici”.
68. „Cine-mi va da lacrimiŞi izvor nesecat,Ca să plâng pe lisus, dulcele meu Fiu ?”A strigat Fecioara, Maica Domnului.
69. O, munţi şi vâlceleŞi mulţimi de oameni,Tânguiţi-vă şi plângeţi cu mine toţiŞi jeliţi cu Maica Domnului ceresc !
70. „Când am să Te mai vad,Veşnică Lumină,Bucuria şi dulceaţa sufletului ?”,A strigat Fecioara, tânguindu-se.
Versuri PROHODUL DOMNULUI
71. Deşi ca o piatră,Tare şi tăioasă,Ai primit a Te tăia; dar ne-ai izvorâtRâu de viaţă vie, veşnice Izvor.
72. Ca dintr-o fântână,Din îndoitul râu,Ce din coasta Ta a curs, noi ne adăpămŞi viaţa veşnică o moştenim.
73. Voind Tu, Cuvinte,În mormânt Te-ai văzut;Dar eşti viu şi Te ridici din morţi, cum ai spus,Cu-nvierea Ta, Mântuitorule.
74. Te cântăm, Cuvinte,Doamne al tuturor,Împreună şi cu Tatăl şi Duhul SfântŞi-ngroparea Ta cea sfântă preamărim.
75. Fericimu-Te toţi,Maica lui Dumnezeu,Şi-ngroparea de trei zile noi o cinstimA Fiului tău şi-al nostru Dumnezeu.
76. În mormânt, Viaţă,Pus ai fost, Hristoase,Şi s-au spăimântat oştirile îngereştiPlecăciunea Ta cea multă preamărind.
Versuri PROHODUL DOMNULUI. Starea a doua
1. Cuvine-se, dar, Săcădem Ia Tine, Ziditorul,Cela ce pe cruce mâinile Ţi-ai întins, Şi-ai zdrobit de tot puterea celui rău.
2. Cuvine-se, dar, Să-Ţi dăm slava-a toate Ziditorul, Căci din patimi Tu ne-ai scos, prin patima Ta, Şi din stricăciune toţi ne-am izbăvit.
3. Soarele-a apus Iar pământul s-a clătit, Cuvinte, Apunând Tu, ne-nseratul Soare, Hristos, Şi cu trupul în mormânt punându-Te.
4. Somn învietor În mormânt dormind, Hristoase Doamne, Din cel greu somn al păcatÎn acest articol vom discuta despre Prohodul Domnului, o poezie religioasă scrisă de Sfântul Ioan Damaschinul. Această poezie este una dintre cele mai cunoscute și apreciate din literatura creștină și este recitată în special în timpul săptămânii Sfintelor Paști.
Prohodul Domnului începe cu versurile „Întreg neamul omenesc cel păcătos ai sculat, Doamne”. Aceste versuri ne amintesc de sacrificiul lui Isus Hristos pentru mântuirea noastră, deși noi, oamenii, suntem păcătoși. Apoi, poezia continuă cu versurile „Una-ntre femei Te-am născut Fiu, fără de durere; Dar acum sufăr dureri, prin patima Ta”. Aceste versuri ne aduc aminte de suferința Maicii Domnului în timpul crucificării Fiului său.
În continuare, poezia ne vorbește despre frica și înfricoșarea serafimilor la vederea lui Isus răstignit și despre întunericul care a cuprins lumea la moartea sa. Versurile „Răstignindu-Te, S-a rupt tâmpla templului prin mijloc Și și-ascund luminătorii lumina lor, Sub pământ Tu, Soare, ascunzându-Te” ne arată că chiar și natura a fost afectată de moartea lui Isus.
Însă, poezia ne aduce și speranță prin versurile „Cela ce cu-n semn A făcut la început pământul, Azi apune sub pământ, ca un muritor; Îngrozește-te de-aceasta, cerule !”. Aceste versuri ne amintesc că Isus, care a creat lumea, a devenit acum muritor, dar prin moartea sa ne-a mântuit.
Poezia continuă cu versurile „Sub pământ apui Cela ce-ai făcut pe om cu mâna, Ca pe oameni să-i înalți din căderea lor, Cu puterea Ta atotputernică”. Aceste versuri ne arată că prin moartea sa, Isus ne-a ridicat din păcat și ne-a oferit mântuirea.
În final, poezia ne îndeamnă să cântăm și să ne bucurăm de învierea lui Isus, precum femeile care au adus miruri la mormântul său. Versurile „Veniți să cântăm Lui Hristos cel mort, Ce-i plâns cu jale, Ca femeile, ce mir au adus atunci, S-auzim cu ele: «Bucurați-vă !»” ne încurajează să ne alăturăm cântării de bucurie pentru învierea lui Isus.
În concluzie, Prohodul Domnului este o poezie care ne amintește de sacrificiul lui Isus pentru mântuirea noastră și ne aduce speranță și bucurie prin învierea sa. Să ne amintim mereu de aceste versuri și să ne bucurăm de darul mântuirii pe care Isus ni l-a oferit prin moartea și învierea sa.Doamne, soarele a apus și cu Tine a dispărut lumina sa. Toată creația a fost cuprinsă de cutremur, vestindu-Ți puterea și măreția. Versurile Prohodului Domnului. Piatra din unghi acoperă piatra tăiată și un muritor pune în groapă pe Domnul. Pământul se înfioară acum. „Iată-ne aici: ucenicul cel iubit și Maica, strigă Curata, plângând amar, și răspunde-ne, Fiule!” Tu, Cel ce ești Dătătorul de viață, nu i-ai ucis pe iudei când ai fost răstignit, ci chiar i-ai înviat pe cei morți. Nu aveai nici un chip și nici o frumusețe când ai suferit, Doamne, dar ai strălucit și mai mult când ai înviat, împodobindu-ne cu razele Tale sfinte. Ai apus în trup, ca un nestins Luceafăr sub pământ, și astfel soarele s-a întunecat în amiază-zi. Luna și soarele s-au întunecat împreună, iar robii binevoitori Ți s-au arătat și s-au îmbrăcat în mantii negre. „Chiar dacă ai murit, Tu, Fiul lui Dumnezeu, ești cunoscut de sutașul Dumnezeu, iar eu, când Te voi pipăi, Dumnezeul meu, mă voi cutremura”, strigă cel cu bun chip. Adam a dormit și din coasta lui a fost scoasă moartea, iar Tu, Cuvântul lui Dumnezeu, dormind acum, izvorăști viață lumii din coasta Ta. Ai dormit puțin și ai dat viață celor morți, Hristoase, înviind pe cei adormiți din veacuri, Bunule. Chiar dacă ai murit, Tu ai dat vinul mântuirii, vița care izvorăște viață pentru toți. Patima și crucea Ta sunt slăvite. Cum au suferit cetele cerești când au văzut îndrăzneala celor care Te-au răstignit, Dumnezeule, când Te văd gol, sângerat și osândit? O, neam jidovesc îndărătnic, care ai primit arvuna, ai cunoscut ridicarea Bisericii, dar pentru ce L-ai osândit pe Hristos? În batjocură îmbraci pe Împodobitorul care a întărit cerul și a împodobit pământul într-un chip preaminunat. Ca un pelican, Te-ai rănit în coasta Ta, Cuvântul, și ai dat viață fiilor Tăi care au murit, răspândind asupra lor izvoare vii. Oarecând Navi a oprit soarele și a zdrobit dușmanii, iar Tu, Soare, ascunzându-Ți lumina, ai zdrobit stăpânitorul iadului. Nu Te-ai despărțit de Tatăl Tău, Milostive, chiar binevoind să iei chip de muritor, și în iad, Hristoase, Te-ai pogorât. Târându-Te pe lemn, Cel ce spânzuri pământul pe ape, acum Te cobori în pământ fără suflare, ceea ce face să tremure. „Vai, Fiul meu!”, plânge Preacurata și spune că „pe care-L așteptam ca pe un Împărat, acum îl văd osândit pe cruce!” „Așa mi-a vestit Gavriil, venind din cer la mine. El mi-a spus că împărăția Fiului meu este o împărăție veșnică.” „Vai, s-a împlinit proorocia lui Simeon, că prin inima mea a trecut sabia. O, Emanuile, Cel ce ești cu noi!” O, iudeilor, rușinați-vă măcar de morții care au fost înviați de Dătătorul vieții lor, pe care, plini de pizmă, L-ați ucis. Lumina soarelui s-a stins și s-a cutremurat când Te-a văzut în groapă, neînsuflețit. Lumină nevăzută, Bunule! Cu amar plânge Preacurata Maica Ta, Cuvântul, când Te vede acum în mormânt. „Să nu zăbovești, Viață, între morți!” Iadul cel cumplit tremură când Te vede pe Tine, Veșnic Soare al măririi, Hristoase al meu, și îi eliberează pe cei legați. Ce priveliște mare și grozavă se vede acum, căci Dătătorul de viață a suferit moartea pentru a ne da nouă viață.57. Mâinile Ţi-au pironit, Stăpâne, iar coastele Ţi-au împuns. Cu rana Ta din coastă ai vindecat neînfrânarea mâinilor strămoşilor.
58. Odată toată casa jelea pe fiul Rahilei, iar acum Maica Lui şi ceata Ucenicilor îl jelesc pe Fiul Fecioarei.
59. Palme şi loviri au fost date lui Hristos peste faţă, Celui ce cu mâna Sa a plăsmuit omul şi a zdrobit fălcile fiarei.
60. Toţi cei credincioşi scapă de moarte prin îngroparea Ta, Hristoase-al nostru. Îţi cinstim acum Răstignirea şi Îngroparea Ta cu laude.
61. Cel fără de început, Veşnice Părinte, Fiu şi Duh Sfânt, întăreşte stăpânirea împăraţilor împotriva duşmanilor, ca un bun.
62. Preacurată Fecioară, Tu care ai născut Viaţa, potoleşte dezbinarea în Biserică şi dă pace tuturor ca un bun.
63. Este cuviincios să ne închinăm Ţie, Ziditorul, Cel ce Ţi-ai întins mâinile pe cruce şi ai zdrobit puterea celui rău.
Versuri PROHODUL DOMNULUI. Starea a treia
1. Toate neamurile Îţi aduc laudă pentru Îngroparea Ta, Hristoase-al meu.
2. Arimateanul Te coboară jalnic şi Te îngroapă în mormânt.
3. Cu sârguinţă, purtătoarea de miruri Îţi aduce mir, Hristoase.
4. Veniţi, toţi cei vii, să aducem psalmi de îngropare lui Hristos.
5. Îl ungem pe Cel viu cu miruri, ca pe un mort, cu mironosiţele.
6. Fericit e Iosif, căci îngroapă trupul care dă viaţă, al lui Hristos.
7. Cei hrăniţi cu mană lovesc cu piciorul pe Binefăcătorul.
8. Cei hrăniţi cu mană Îţi aduc oţet şi fiere, Hristoase-al meu.
9. Ce nebunie! Cei ce au ucis profeţii acum Îl ucid pe Hristos.
10. Ca un rob fără minte, Iuda L-a trădat pe Cel înţelept.
Versuri PROHODUL DOMNULUI
11. Robul ajunge acum vicleanul Iuda, cel ce L-a vândut pe Domnul.
12. Înţeleptul a spus: „Gâtlejul jidovilor este o groapă adâncă.”
13. Căile jidovilor sunt strâmbe şi pline de curse şi ciulini.
14. Iosif şi Nicodim Îl îngroapă pe Domnul cu toată cuviinţa.
15. Slavă Ţie, Doamne, Cel ce dai viaţă şi cobori puternic în iad.
16. Maica Preacurată se tânguieşte când Te vede mort, Cuvinte.
17. „Primăvara dulce, Fiul meu preadulce, unde Ţi-a apus frumuseţea?”
18. Plângerea a pornit din adâncul sufletului Maicii Preacurate când ai murit, Cuvinte.
19. Cu mir, purtătoarea de miruri Îl unge pe Hristos, Mirul ceresc.
20. Cu moartea pe moarte Tu o omori, Doamne, cu puterea Ta sfântă.
Versuri PROHODUL DOMNULUI
21. Amăgitorul pierde, iar amăgitul scapă prin înţelepciunea Ta, Doamne.
22. Vânzătorul cade în fundul gheenei, în groapa stricăciunii.
23. Căile lui Iuda sunt pline de curse şi ciulini, el fiind nebun şi viclean.
24. Răstignitorii pier, Împărate a toate, Dumnezeiescule Fiu.
25. Toţi pier în groapa pierzării, bărbaţii sângiurilor.
26. „Fiule din Tatăl, Împărat a toate, cum ai primit patima?”
27. Maica, mieluşeaua, se tânguieşte când vede Mielul ei pe cruce.
28. Iosif împreună cu Nicodim Îl îngroapă pe Hristos.
29. Cu multă întristare, Fecioara strigă, pătrunzându-şi rărunchii:
30. ”O, lumina mea, Fiul meu preadulce, cum Te-ai ascuns în groapă?”
Versuri PROHODUL DOMNULUI
31. „Nu mai plânge, Maică, căci pentru Adam şi Eva sufăr Eu.”
32. ”Fiul meu, Îţi slăvesc înalta îndurare prin care rabzi acestea.”
33. Cu oţet şi fiere Te-au adăpat, Doamne, pentru a strica gustarea veche.
34. Te-ai suit pe cruce, Cel ce altădată umbrişeai poporul sub nor.
35. Purtătoarea de miruri Îţi aduce mir la groapa Ta, Doamne.
36. Cu moartea pe moarte Tu o omori, Doamne, cu puterea Ta sfântă.
37. „O, Fiul meu, cum ai primit moartea?” strigă Maica Preacurată.
38. „Nu mai plânge, Maică, căci pentru Adam şi Eva sufăr Eu.”
39. „Fiul meu, Îţi slăvesc înalta îndurare prin care rabzi acestea.”
40. Cu oţet şi fiere Te-au adăpat, Doamne, pentru a strica gustarea veche.
41. Te-ai suit pe cruce, Cel ce altădată umbrişeai poporul sub nor.
42. Purtătoarea de miruri Îţi aduce mir la groapa Ta, Doamne.
43. Cu moartea pe moarte Tu o omori, Doamne, cu puterea Ta sfântă.
44. „O, Fiul meu, cum ai primit moartea?” strigă Maica Preacurată.
45. „Nu mai plânge, Maică, căci pentru Adam şi Eva sufăr Eu.”
46. „Fiul meu, Îţi slăvesc înalta îndurare prin care rabzi acestea.”
47. Cu oţet şi fiere Te-au adăpat, Doamne, pentru a strica gustarea veche.
48. Te-ai suit pe cruce, Cel ce altădată umbrişeai poporul sub nor.
49. Purtătoarea de miruri Îţi aduce mir la groapa Ta, Doamne.
50. Cu moartea pe moarte Tu o omori, Doamne, cu puterea Ta sfântă.36. Ridică-Te, milostive, și scoate-ne din groapa iadului!
37. „Doamne, înviază”, a spus ea, plângând, mama Ta care Te-a născut.
38. Înviază repede, alungând durerea, Maica Ta curată!
39. Cetele cerești s-au înspăimântat când Te-au văzut mort, Doamne.
40. Iartă păcatele celor care cu frică cinstesc patimile Tale.
Versuri din Prohodul Domnului
41. O, priveliște înfricoșătoare, cât de străină!
Pământul Te ascunde acum!
42. Altădată, Iosif Te-a slujit în grabă, iar acum altul Te îngroapă.
43. Plânge și se tânguiește, Preacurata Maică, când Te vede mort, Cuvântul.
44. Îngeri sunt cuprinși de spaimă la moartea Ta înfricoșătoare, Tu, Creatorul tuturor!
45. Până în zori, mormântul Tău a fost stropit cu mir de către femeile înțelepte.
46. Pace în Biserică, mântuire lumii, prin învierea Ta ne dăruiește!
47. O, Sfântă Treime, Tată, Fiul și Duh Sfânt, mântuiește lumea!
48. Dă robilor Tăi, Maică, să vadă învierea Fiului Tău!
49. Toate neamurile Îți aduc laudă pentru înmormântarea Ta, Hristoase al meu.
