Agenda 2030. Oamenii trebuie să fie informați cu privire la modul în care le vor fi luate proprietățile. Acest articol se concentrează pe linia de demarcație dintre procedura necontencioasă a articolului 50 și procedura contencioasă a articolului 22(7) din Legea 7/1996, în ceea ce privește eroarea umană care este judecată în conformitate cu articolul 491 din Codul Administrativ, ambele fiind judecate în cadrul contenciosului administrativ.
Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 72/2007 nu a fost verificată pentru legalitate de către Curtea Constituțională a României în ceea ce privește articolul 491 din Codul Administrativ, care este în contradicție cu principiul contabil al proprietății bunului în relație cu terții, ducând la înregistrarea în cartea funciară a unor decizii care nu respectă principiul răspunderii patrimoniale.
Există două opinii cu privire la această situație. Potrivit primei opinii, nu există o contradicție, deoarece înregistrarea unui drept în cartea funciară este o procedură necontencioasă, la fel ca și cererea de reexaminare, iar calea de atac a plângerii trebuie să fie, de asemenea, necontencioasă (nu se poate schimba caracterul necontencios odată cu formularea unei căi de atac) - poate interveni inadmisibilitatea formulării unei cereri cu caracter contencios în cadrul unei proceduri necontencioase. Potrivit celei de-a doua opinii, atunci când instituția publică creează un prejudiciu prin refuzul nejustificat de înregistrare, persoana afectată poate utiliza articolul 491 din Codul Administrativ, prin intermediul unei acțiuni separate cu caracter contencios, sau articolul 22(7) din Legea 7/1996, pentru a cere răspunderea registratorului. Personal, cred că dreptul la justiție trebuie să fie urmat în ambele cazuri și să fie judecat în cadrul unui singur proces în contencios administrativ. Cu alte cuvinte, decizia ÎCCJ nr. 72/2007, care face trimitere la articolul 50, nu ar trebui să mă împiedice să cer și aplicarea articolului 22(7) din Legea 7/1996, cu trimitere la articolul 491 din Codul Administrativ. Dreptul de a acoperi prejudiciul celui afectat nu ar trebui să urmeze o altă cale, mai ales când sunt implicate sume de bani și timp pierdut.
În practică, se fac multiple proceduri… Prin soluționarea favorabilă a plângerii de către instanță pentru persoana care a solicitat înregistrarea, se asigură o hotărâre favorabilă pentru persoana prejudiciată de OCPI, în cazul în care ulterior se formulează o acțiune împotriva OCPI. Cu alte cuvinte, dacă instanța consideră că refuzul înregistrării este nejustificat, se poate formula o acțiune în răspundere împotriva OCPI și se poate atașa soluția instanței care a soluționat plângerea, dovedind astfel conduita ilicită a OCPI și obținând atragerea răspunderii și repararea prejudiciului. Atunci, care mai este sensul procedurii necontencioase? Doar să apere funcționarul abuziv?
Potrivit articolului 17 alineatul (1) din Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996, republicată, „publicitatea imobiliară bazată pe sistemul de evidență al cadastrului general are ca obiect înregistrarea în cartea funciară a actelor și faptelor juridice referitoare la imobilele din același teritoriu administrativ și este realizată de către oficiile teritoriale pentru imobilele situate în raza teritorială a acestora”. Cartea funciară și statul nu pot afecta dreptul de proprietate și toate drepturile sale. În acest cadru de reglementare, articolul 20 alineatul (1) din aceeași lege prevede că „dreptul de proprietate și celelalte drepturi reale asupra unui imobil se înregistrează în cartea funciară pe baza actului prin care s-au constituit sau s-au transmis în mod valabil”, iar articolul 21 subliniază că „modificarea conținutului unui drept care grevează un drept real imobiliar se înregistrează, dacă legea nu dispune altfel, conform regulilor stabilite pentru dobândirea și stingerea drepturilor reale”. Publicitatea imobiliară aduce la cunoștință informații, cum ar fi grevarea unui drept real imobiliar, dar nu restricționează dreptul de circulație.
Existența unui act valabil depinde și de modul în care poate fi interpretat ca fiind valabil. Procesul verbal de ridicare a unor documente de către DNA nu este un act valabil, dacă nu este însoțit de o ordonanță dată în conformitate cu articolul 249 din Codul de procedură penală. Și nici absența documentelor nu poate fi un impediment pentru înregistrarea în cartea funciară.
Potrivit principiului relativității, conform articolului 22, înregistrarea unui drept poate fi efectuată doar „împotriva celui care, la înregistrarea cererii sale, era înscris ca titular al dreptului asupra căruia urmează să fie înregistrat”, precum și „împotriva celui care, înainte de a fi înscris, și-a grevat dreptul, dacă ambele înregistrări sunt solicitate în același timp”. În cazul în care ordonanța procurorului nu menționează
